joi, 15 aprilie 2010

ATENŢIE: NOUTĂŢI IMPORTANTE

Pe http://www.graur.org/ prin publicatia Alternativa Academica va recomandam: 1. Scriitorii de ISI-uri 2. Necalificati, profitorii Reformei învamântului aburesc din nou Europa…sau de ce a fost concediat profesorul Isoc? 3. Salvarea democratiei 4. Istoria omuletilor de stiinta (1). Opriti nemtalaii sa mai plagieze geniile carpatine ale României… 5. Libertatea începe cu dreptul de a critica si se sfâraseste cu declaratii mincinoase ale denuntatorilor voluntari Cu noi veti trai mai intens evenimentele vietii academice si veti afla pozitia universitarilor la temele zilei! „Unum castigabis, centum emendabis (Dacă reprimi o greseală, corectezi o suta).

marți, 13 aprilie 2010

UVAB IN PRAGUL CARANTINEI(1)

Instituţia de învăţământ băcăuană se confruntă în ultimul timp cu o adevarată epidemie de plagiate, care vin să se adauge altor maladii deja devenite cronice. Ocupat cu chirurgia pe învăţământ deschis, adică reformă prin extirparea de sporuri, posturi şi alte daraveli, d-l ministru trage discret cu urechea la gemetele de suferintă ce se aud din salonul în care se află pacienta UVAB. Totuşi, ministrul cu bisturiul în mâna nu este îngrijorat, bizuindu-se probabil pe faptul că la căpătâiul bolnavei se află doctorul Valentin Nedeff, prof.univ.ing. şi rectorul acesteia. Ce nu ştie dom ministru, sau mai degrabă pare a nu vrea să ştie, este că tocmai numeroasele fapte de malpraxis ale doctorului Nedeff au adus pacienta în halul în care se află şi că, dacă mai durează mult acest tratament, are toate şansele să rămână handicapată pe viaţă, sau mai rău. După ani de studii şi cercetări la S.C.A.Z. Scăieni ( pentru neiniţiaţi, este vorba de o staţiune de cercetări agro-zootehnice de renume comunal ), timp în care şi-a adus numeroase contribuţii la propăşirea agriculturii patriei noastre, care numai de-a dreacului se încăpăţânează să rămână cea mai înapoiată din UE, proaspătul doctor în mecanică Nedeff şi-a îndreptat atenţia asupra Universităţii din Bacău. Deşi nu a avut şi nu are nici o specializare legată de mecanică agricolă, Facultatea de inginerie a Universităţii din Bacău nu putea să rateze şansa nesperată de a-l avea pe domnul Nedeff, astfel că în anul 1999 acesta devine profesor titular. Desigur, faptul că noul universitar nu avea calificare didactică, neândeplinind condiţia legală de a fi absolvit o formă de pregatire psihopedagogică, nu a constituit un impediment în calea carierei sale spectaculoase, prezumându-se probabil că acesta este un talent nativ în ale didacticiei. Fiind un element de perspectivă, dar neputând emite pretenţii la funcţiile de conducere existente, ocupate de cadrele didactice cu vechime, dom’ doctor Nedeff a tras sfori numai de el ştiute şi a înfiinţat un aşa-zis "Departament de studii post-universitare" care, în fapt, parazita activitatea facultăţilor de profil, fiind un fel de “muscă la arat”. Şi, pentru că postura de director la un departament format numai din el însuşi nu-l mulţumea, a infiinţat, cu de la sine putere, nişte posturi administrative inexistente în statele de funcţii ale universităţii, dintre care unul pentru soţia sa care, fiind administrator şef la facultatea de inginerie, mai lua un salariu de la departamentul consortului. Asta pâna când un audit al ministerului a descoperit şmecheria şi a obligat-o pe doamna să dea inapoi banii proveniţi din această inginerie financiar-matrimonială. Nesuportând să stea departe de problemele colectivului, energicul prof s-a infiltrat ilegal şi în consiliul profesoral al facultăţii de inginerie, unde vota cot la cot cu membrii aleşi ai acestuia şi, mai ales, făcea combinaţii pentru a-şi adjudeca funcţia de decan, deziderat pe care şi l-a îndeplinit ăn anul 2004. În perioada decanatului, căruia îi putem spune lejer “regimul Nedeff”, întrucât în capul mesei consiliului facultăţii au stat atât decanul (cabinetul 1) cât şi soţia acestuia (cabinetul 2-administrator şef de facultate), la Inginerie s-a instaurat ordinea şi disciplina. În timp ce la alte facultăţi mai existau unele dispute sau chiar contradicţii, inginerii păreau a fi supuşi unui proces de pacificare. Unită în trup, suflet şi simţiri (să-mi fie scuzate conotaţiile intime inerente, deşi neintenţionate), familia Nedeff a condus cu mâna sigură destinele ingineriei băcăuane. Se pare că unele probleme au fost, totuşi, mai ales cu ocazia evaluărilor anuale, când decanul se trezea în faţa unei dileme: să ţină cont că subalterna sa îi era soţie, sau să fie obiectiv, cu riscul de a dormi pe canapea câteva săptămâni. Printre realizările acestei etape din cariera istorică a profesorului Nedeff, se numără şi cele trei diplome de studii post-universitare obţinute de acesta la cursurile organizate de facultatea unde era decan, la unele predând chiar ore unde, probabil, se dedubla pentru a fi prezent atât la catedră cât şi în sală, printre studenţi. Dacă părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte rezultatele obţinute de facultatea de inginerie în “epoca Nedeff”, cert este că acesta a practicat o opozitie ofensivă faţă de conducerea universităţii, atât de “ofensivă” încât fostul rector a fost pus în situaţia de a sesiza Comisia de etică pentru ofensele repetate pe care i le-a adresat. Au venit şi alegerile universitare din anul 2008. Ce mai freamăt, ce mai zbucium … dar, dintre toţi candidaţii, unul singur avea certitudini: proful Nedeff care după o campanie în care a cumpărat cu promisiuni votul unei treimi dintre membrii senatului, iar prin şantaj şi intimidare şi-a asigurat diferenţa, a devenit rector. Odată cu instalarea în cel mai înalt jilţ al instituţiei, primul lucru pe care l-a făcut a fost lepadarea de democraţie. După ce le-a comunicat membrilor senatului că el este “cel mai puternic”, “cel mai bun”, “are cea mai mare capacitate de muncă”, “are informatori care-i spun tot ce mişcă în universitate” şi alte informaţii pline de bun simţ şi de modestie, a instaurat dictatura personală. Chiar dacă legea prevede că hotărârile senatului universitar se iau prin vot deschis, la sedinţele conduse de rectorul Nedeff el vorbeşte, el propune, el aprobă. Desigur, au dreptul şi alţii la cuvânt, dar numai la sfârşitul şedinţei şi numai dacă îşi exprimă satisfacţia şi susţinerea pentru “preţioasele indicaţii” ale "conducătorului". Cei extrem de puţini care şi-au permis idei “deviaţioniste” au avut parte de represalii verbale din care nu au lipsit cuvinte care încep cu "f" şi cu "p", provenite din bogatul folclor al tractoriştilor şi combainerilor, ceeace dovedeşte că domnul rector nu şi-a uitat originea sănătoasă. Iar pentru că un dictator trebuie să-şi creeze un aparat loial prin care să ţină sub ascultare “pulimea” (în cazul de faţă, comunitatea academică), conducătorul Nedeff a făcut nişte epurări pentru care înaintaşii săi în ale despotismului ar putea fi mândri. A terorizat-o pe şefa de la resurse umane până a făcut-o să-şi ia lumea în cap, l-a înjurat şi l-a ameninţat pe directorul general administrativ încât acesta a stat în concedii medicale vreo şapte luni, după care s-a pensionat, iar pe şefa contabilă a ameninţat-o cu destituirea până când a adus-o la stadiul de supunere necondiţionată. Pentru consilierul juridic a avut un tratament original: i-a retras cele mai importante atribuţii din fişa postului, pe care le-a încredinţat unui avocat angajat cu 30 euro pe oră, plus costul deplasărilor de la Iaşi la Bacău şi retur, astfel încât subsemnatul am preferat să mă pensionez decât să-l mai suport pe mitocan. Faptul că a angajat un avocat de la Iaşi nu se datorează calităţilor profesionale excepţionale ale acestuia, cum v-aţi putea închipui, ci calităţii de fiu al onorabilei sale mame, exjudecatoarea Ţiţ Niculina de la Curtea de Apel Bacău. Se pare că rectorul Nedeff are mari obligaţii faţă de mama avocatului său personal întrucât, pe timpul când era decan, i-a încredinţat acesteia susţinerea a trei cursuri de drept înfiinţate cu dedicaţie la facultatea de inginerie, deşi aceasta nu îndeplinea condiţiile legale ale postului didactic. Şantajarea unuia dintre prorectorii aleşi, care a determinat demisia acestuia, a încheiat operaţiunea de epurare, iar atotputernicul rector şi-a instalat oamenii de încredere în toate posturile cheie. Dar, din acest moment, spaţiul oferit de universitate părea prea mic pentru personalitatea sa gonflată, aşa că s-a hotărât să intre în politică, candidând pentru un post de senator din partea P.D.-L. Catindatul Nedeff n-a încercat nici o jenă să posteze mesaje electorale pe intranetul universităţii şi să folosească personalul din subordine pentru lipirea de afişe cu propria-i meclă, însă nerespectarea normelor legale nu i-a cauzat niciodată insomnii. Eforturile sale însă au fost zadarnice, căci unde se aştepta să aibă multe “succesuri” a avut parte numai de “eşece”. Pe lângă ţeapa pe care şi-a luat-o la alegeri, când voturile primite de el au au fost redistribuite către greii partidului, în ograda rectorului au început să apară şi alte necazuri. ( va urma )